În urma unei vieţi.

În spatele unui motiv de a exista, se ascund milioanele de gânduri cărora nu le vei putea face faţă vreodată. Întocmai cum în spatele înfăţişării unui om se ascunde adevărata faţă. În spatele soarelui zilnic, se ascunde un îngheţ de neconceput, întocmai cum în spatele căldurii de suprafaţă a unui om se ascunde o falsitate de proporţii.

Stau. Privesc. Îmi ascult bătăile de inimă. Respiraţia e într-o alergare continuă, definitivă, până la un moment decis. Un moment în care viaţa se termină. O istorie lăsată în urmă. Fiinţe cărora le-ai dat viaţă. Oameni cărora le-ai oferit zâmbet, dragoste, bani, timp, lucruri care trec, şi lucruri care rămân până la data expirării tale pe un pământ în care într-o zi, începerea bătăilor tale de inimă ţi-a afişat începutul existenţei .

De-a lungul vieţii întâlneşti oameni. Oameni care lasă urme. Oameni care trec nevăzuţi. Oameni cărora le-ai oferit timp. Timp petrecut învăţând împreună. Şi timp petrecut degeaba. Oameni în care ai investit, oameni care s-au folosit de tine. Profitori la nivel de nesubjugat, batjocoritori, cu sau fără motive, oameni care ţi s-au numit prieteni.

Ajungi la un moment dat când viaţa îţi oferă exact ceea ce tu nu poţi vedea. Nu ai timp. Nu ai timp să observi înţelepciunea de a ştii cu cine să petreci acest timp, credinţa cu care să îţi păstrezi o relaţie de eternitate, o educaţie care îţi creează oportunităţi pentru a-ţi dezvolta abilităţile, o dezvoltare a personalităţii , a unei istorii unice, care îţi păstrează un nume după plecarea ta definitivă.

Începi prin a fi un copil iubit de întreaga lume, primind atenţie din majoritatea ce te înconjoară. Creşti şi te consumi ca om şi spirit prin a-ţi face o viaţă financiară, socială. Scopul, e de a ajunge realizat şi realizabil. O posibilă credinţă, un suflet căruia nu i-ai dat niciodată drumul în libertate, vor rămâne închise poate pe veşnicie. Un suflet oferit de Dumnezeu printr-o femeie. Un dar căruia în mare parte i-ai întors spatele pe parcursul vieţii. Timpul scurs în vederea obţinerii altor scopuri, scopuri care te-au făcut să uiţi de motivul real al existenţei tale.

Oamenii, prietenii vin şi trec, relaţiile se construiesc şi se dărâmă. Viaţa trece şi nu mai revine. Rămâne doar conştiinţa unui gând împăcat sau nu, decis de modul în care ţi-ai trăit această viaţă.